REGRETÁ regrét vb. I. Tranz. A simtzi un regret a fi cuprins de parere de rau (pentru o fapta) ai parea rau (dupa ceva sau dupa cineva); a se cai. Astazi am regretat sprijinul care i lam dat. DUMITRIU N. 36. Acum regret shi mai mult despartzirea noastra. SADOVEANU Z. C. 77. Regret albiatzi frumoasa Amaradie iubita Regret piscurile tale coperite de paduri. MACEDONSKI O. I 9. Nu poate cineva decit a regreta activitatea in darn cheltuita atitor oameni laborioshi! NEGRUZZI S. I 341. ◊ Absol. Regret dar nu shtiu sa dansez declara umilit... Gutza. C. PETRESCU C. V. 196. Prez. ind. shi: (invechit) regretez (ALEXANDRESCU M. 72).