REGÍSTRU registre s. n. 1. Condica caiet sistem de fishe etc. in care se inregistreaza diferite date shi acte cu caracter administrativ comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o nava. Registru de casa = condica ce se tzine obligatoriu de catre fiecare casierie shi in care se inscriu zilnic in ordine cronologica incasarile shi platzile facute de aceasta. Registru de stare civila = condica in care sunt trecute acte de stare civila privitoare la nashtere casatorie deces etc. 2. Sertar sau clapa de otzel de fonta de material ceramic etc. care serveshte la reglarea tirajului sau la inchiderea canalelor de fum de la caldarile de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafatza cuprinsa intre doua profiluri orizontale dea lungul unei fatzade. ♦ Fiecare dintre zonele in care este impartzita o suprafatza decorativa. 4. Ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fetze ale hartiei. 5. (In sintagma) Registrul navelor = institutzie de stat sau particulara organizata in scopul stabilirii normelor tehnice de constructzie de receptzie shi de exploatare a navelor. 6. Dispozitiv utilizat in centralele telefonice automate la inregistrarea automata a numarului telefonului chemat. 7. Intinderea scarii muzicale a unui instrument sau a unei voci cuprinsa intre nota cea mai de jos shi nota cea mai de sus care le poate emite instrumentul sau vocea respectiva fara schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de acelashi timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit in calculatoarele electronice destinat pastrarii temporare a informatziei. Din fr. régistre it. registro germ. Register.