REGÍSTRU s. n. 1. condica in care se consemneaza diferite date shi acte oficiale. ♦ ~ de stare civila = condica in care sunt inregistrate nashterile casatoriile decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal a unei conducte. 3. (arhit.) suprafatza orizontala de decoratzie intre doua chenare sau delimitata compozitzional. 4. intindere a scarii muzicale care o poate emite un instrument sau o voce. ◊ garnitura de tuburi (la orga) de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit dar cu acelashi timbru. ◊ (fig.) trasaturile particulare tonalitatea proprie unei opere literare a unui discurs etc. ◊ ansamblu de idei de teme etc. 5. dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectziei legaturilor. 6. (shi s. m.) circuit dispozitiv din organele de comanda shi de calcul ale unui calculator electronic destinat memorarii. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fetze ale hartiei. 8. (mar.) institutzie de stat societate care stabileshte normele de constructzie a navelor ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre it. registro germ. Register)