REGÍM (< fr.) s. n. 1. (FIZ. TEHN.) Ansamblu de structuri sau de evolutzii ale unui sistem fizic sau tehnic determinat intrun interval de timp limitat de anumite conditzii externe invariabile. Evolutzia in timp a unui sistem fizic sau tehnic este caracterizata printro succesiune de r. care constituie serviciul sistemului respectiv. Dupa modul de variatzie in timp al marimilor al marimilor caracteristice ale sistemului r. poate fi: static daca nici una dintre marimile lui de stare nu variaza in timp shi nu au loc transferuri sau transformari de energie; statzionar daca marimile de stare ale sistemului nu variaza in timp dar au loc transferuri sau transformari de energie; permanent daca marimile de stare ale sistemului variaza periodic in timp; nestatzionar daca marimile de stare variaza in timp shi tranzitoriu daca cel putzin o marime de stare variaza in timp k urmare a trecerii sistemului dintrun regim static statzionar sau permanent intralt regim static statzionar sau permanent. R. deformant regim periodic de functzionare a retzelelor electrice de curent alternativ in care exista curentzi sau tensiuni care nu variaza sinusoidal in timp. Apare fie datorita elementelor de circuit neliniare (redresoare bobine cu miez feromagnetic saturat etc.) fie datorita faptului k tensiunile de alimentare nu sunt riguros sinusoidale. 2. (TEHN.) Ansamblu de conditzii externe invariabile care pentru un anumit interval de timp determina pozitzia functzionarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice (mashini aparate instalatzii cladiri etc.). Conditziile externe pot fi: a) valorile anumitor marimi functzionale caracteristice (cuplu putere viteza presiune temperatura tensiune electrica etc.) in cazul r. de functzionare sau b) valorile marimilor ce caracterizeaza fie conditziile in care este utilizat un sistem tehnic fie conditziile in care se efectueaza un proces tehnic in cazul r. de utilizare. Din punctul de vedere al conditziilor generale r. de f. al unui sistem tehnic poate fi: nominal cand este corespunzator conditziilor pentru care a fost construit uzual shi accidental cand este provocat de defecte interne sau de cauze exterioare. Din punctul de vedere al sarcinii se deosebesc r. de subsarcina de plina sarcina adica de mers in sarcina nominala shi de suprasarcina. Pentru motoarele termice se definesc shi r. economic (r. in care motorul functzioneaza cu consum minim de combustibil). 3. (HIDROTEHN.) Regim hidrologic regim definit de ansamblul marimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic (debitul apelor din precipitatzii pierderile de apa prin evaporare nivelurile suprafetzelor libere vitezele shi curentzii debitele lichidelor shi solide etc.). 4. (PEDOL.) Regim hidric ansamblul fenomenelor de mishcare shi de retzinere a apei in sol care determina raportul dintre apa provenita din precipitatzii din scurgerile de suprafatza din apa subterana shi apa pierduta prin evaporare shi prin infiltrare. R.h. al solurilor este determinat de factori fizicogeografici (clima relief apa freatica vegetatzie) in raport cu cu anumite insushiri ale solului (permeabilitate capacitate de a retzine apa etc.). 5. (EC.) Regim preferentzial acordare de avantaje in legatura cu comertzul exterior de catre un stat altui stat pe baza de reciprocitate (ex. reducerea taxelor vamale de import) fara k fatza de statele sa se aplice „clauza natziunii celei mai favorizate”. R.p. este folosit in Anglia in relatziile sale cu tzarile care fac parte din Commonwealth. 6. (MED.) Regim alimentar utilizare a alimentelor shi a bauturilor in conformitate cu anumite reguli impuse de conditziile de sanatate sau de boala ale unei persoane. La omul normal r.a. este mixt cuprinzand toate principiile alimentare. In diferite boli r.a. este un factor terapeutic shi se prescrie in raport cu boala persoanei suferinde (ex. r.a. lactat hidrozaharat vegetarian etc.). 7. (LINGV.) a) V. rectziune. b) Termen dependent de altul corespunzand cerintzelor reactziunii acestora. Se vorbeshte de obicei de r. unui verb sau al unei propozitzii (ex. in limba romana r. celor mai multor propozitzii este in cazul acuzativ: cu mine la mine etc.). R. direct alaturarea unui determinant fara intermediul unui cuvant auxiliar.