REGENERÁRE (< regenera) s. f. Acțiunea de a (se) regenera; refacere, reînnoire. ♦ (BIOL.) Proprietate a unui organism de a-și reface integritatea atunci când aceasta este lezată. R. reprezintă o proprietate fundamentală de autoreproducere a materiei vii și are o mare importanță în cicatrizarea rănilor, în chirurgia plastică, precum și în fitotehnie, în horticultură etc. În unele cazuri, organismele pot regenera organe întregi (ex. r. membrelor la triton); în alte cazuri, un organism se poate regenera în întregime din părți izolate (ex. r. hidrei). Se remarcă faptul că r. decurge mai ușor la plante și la nevertebrate, mai greu – la vertebrate, Sin. restituție (4). (SILVIC.) R. naturală, refacere pe cale naturală a pădurii, din lăstari sau puieți.