REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj. (Și substantivat; despre persoane) Care reformează, care aduce reforme, care înnoiește. Ne-au trimis... un reformator. C. PETRESCU, Î. II 130. Versul lui Eminescu se detașează într-un relief izbitor. Simți îndată că ai de-a face cu un reformator. Primele lui poezii sînt un strigăt puternic de revoltă artistică. VLAHUȚĂ, O. A. 239. ◊ Fig. Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator? ALECSANDRI, P. II 6. O an, prezis atîta, măreț reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează. ALEXANDRESCU, M. 5.