REDÚCTZIE s. f. 1. faptul de a reduce. ◊ copie in mic a unui obiect. 2. transpunere a unei partituri pentru orchestra pentru voci sau pentru un instrument (pian). 3. piesa care permite racordarea tuburilor sau a tzevilor de diametre diferite. 4. operatzia de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 5. reducere la jumatate a numarului de cromozomi in cursul meiozei sau mitozei. 6. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul caruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevar. (< fr. réduction lat. reductio)