REDOBINDÍ redobindesc vb. IV. Tranz. A obtzine a dobindi din nou (un lucru o situatzie o stare etc.); a recishtiga. Primarul k sashi redobindeasca autoritatea racni minios. REBREANU R. I 235. Sanatatea mea sa dus cu totul shi nu crez sa o mai redobindesc. BALCESCU la GHICA A. 600.