REDÁ redáu vb. I. Tranz. 1. A da din nou (cuiva) un lucru o situatzie etc. care lea mai avut; a restitui. Voi reda bietei Olimpia libertatea ei. CALINESCU E. O. I 99. Redami comoara unei clipe Cu ani de parere de rau. EMINESCU O. I 212. De picioarel descurcatzi De miini il dezlegatzi Puterea sa io redatzi. TEODORESCU P. P. 383. 2. Fig. A exprima (un fapt un sentiment etc.) prin viu grai prin scris sau prin mijloace artistice; a reproduce. Poetzii au reushit sa redea sentimentele cele mai scumpe poporului. BENIUC P. 84.