RECUNOÁSHTE recunósc vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru sau o persoana care ai mai vazuto sau cu care ai mai fost in contact; a cunoashte (6). Uitel! Na recunoscut pe Olga. REBREANU R. I 266. Onchide lungi genele tale Sa pot recunoashte trasuriletzi pale. EMINESCU O. I 41. Nu ma recunoshti?... Eu sint Pepelea care team scapat de zmeu. ALECSANDRI T. I 435. ♦ A deosebi a distinge ceva dupa anumite semne caracteristice. Il recunoscu dupa glas. DUMITRIU N. 61. ♦ Refl. Ashi descoperi in altcineva trasaturile personale caracteristice a se regasi pe sine. El se recunoashte in fiul sau. 2. A admite (k existent k bun k valabil k autentic k adevarat). Recunosc k vinatul ishi are poezia lui; dar aceasta poezie e legata de clipa shi piere cu clipa. SADOVEANU O. A. II 229. Recunosc iubite autorule k... ai shtiut... sa urmezi parinteshtile lui povetze. ODOBESCU S. III 11. Aceste principii... nau fost niciodata recunoscute in tzarile noastre. BALCESCU O. II 14. ♦ (Diplomatzie) A considera un guvern sau un stat k indreptatzit ashi exercita puterea shi in situatzia de a avea relatzii diplomatice cu alte state. ♦ (Cu privire la un copil natural) A declara k legitim. ♦ Refl. A se considera a se socoti. Eu ma recunosc dator cu multe raspunsuri lui Ion Ghica. ALECSANDRI S. 119. 3. A cadea de acord asupra valorii cuiva a considera meritos valoros a socoti ceva valabil de valoare; a consacra. Fericeascal scriitorii toata lumea recunoascal... Ceo sa aiba din acestea pentru el batrinul dascal? EMINESCU O. I 133. 4. A cerceta terenul pentru al cunoashte mai precis in vederea indeplinirii unei misiuni de lupta. (Fig.) SHi deasupra tuturora oastea sa shio recunoasca Ishi arunca pocitura bulbucatzii ochi de broasca. EMINESCU O. I 150.