RECUNOÁSHTE recunosc vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru o persoana etc. cunoscute mai inainte. ♦ A deosebi ceva dupa anumite semne caracteristice. ♦ Refl. Ashi descoperi in altul trasaturile caracteristice a se regasi in altul. 2. A admite (k existent k bun k valabil); a marturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos valoros. ♦ A declara k accepta sau admite tacit o anumita situatzie nou creata in relatziile internatzionale. ♦ A declara un copil natural k legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul shi pozitziile inamice; a cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 4. A se arata recunoscator fatza de cineva sau de ceva. Pref. re + cunoashte (dupa fr. reconnaitre).