recrutare sf [At: BĂLCESCU, M. V. 26 / V: (reg) răcut~, recut~, reclut~ / Pl: ~tări / E: recruta] 1 Înscriere în evidența autorităților militare, în vederea încorporării Si: (înv) recrutament, recrutație (1), (Trs) măsură (1). 2 Angajare a cuiva pe baza unei alegeri. 3 Atragere a cuiva pentru o anumită activitate.