RECONSTRÚCȚIE s. f. (cf. fr. reconstruction): recompunere a formei aproximative a cuvintelor neatestate dintr-o limbă, pe baza legilor de corespondență fonetică. Astfel, prin r. s-a obținut forma latină neatestată plovia (lat. clasic pluvia), pe baza căreia se pot explica rom. ploaie și it. pioggia. Metoda r. a fost folosită pentru prima dată în determinarea trăsăturilor indo-europenei comune, limbă-bază, de către lingvistul german August Schleicher (1821-1868) care i-a stabilit și principiile fundamentate. Ea s-a dovedit a fi o metodă de lucru științifică și, în anumite împrejurări, indispensabilă, cu condiția ca să se întemeieze pe forme atestate în cel puțin două idiomuri înrudite genealogic, să întrebuințeze comparația.