RECONSTRÚCTZIE (< fr.) s. f. Faptul de a reconstrui; reconstituire refacere. ♦ (LINGV.) Refacere cu ajutorul comparatziei dintre formele existentze in limbile inrudite a unor forme ale limbii de baza neatestate in texte; reconstituire. ◊ R. ecologica realizarea unor habitate complexe care sa favorizeze o mare diversitate de biocenoze naturale pe terenuri care au fost anterior puternic degradate sau care au fost implicate in activitatzi economice la care sa renuntzat (ex. terenuri agricole abandonate foste exploatari miniere la zi terenuri care au dezafectate unele constructzii). Are k scop refacerea biodiversitatzii shi integrarea armonioasa a teritoriului respectiv in peisajul natural.