RECONSTITUÍRE s.f. Actziunea de a reconstitui shi rezultatul ei; restabilire; reconstructzie. ♦ (Lingv.) Stabilire cu ajutorul comparatziei a formei unui cuvant neatestat dintro faza mai veche a unei limbi sau a formei unui cuvant neatestat dintro limba pe baza legilor de corespondentza fonetica; reconstructzie reconstruire. [< reconstitui].