REBÉL A rebeli e adj. (Despre oameni p. ext. despre manifestarile lor) Care ia parte activa la o rebeliune care indeamna la revolta la rebeliune la razvratire; razvratit. V. revoltat. El rascoala in popoare a distrugerii scinteie SHi in inimi pustiite seamana gindiri rebele. EMINESCU O. I 51. ♦ Nesupus recalcitrant. Fire rebela. ♦ Care arata nesupunere care exprima revolta. Tovarashul lui e aproape asha cum la inchipuit zburlit cu fruntea inalta shi cu toata infatzisharea rebela. C. PETRESCU I. II 79. Se umplentreaga bolta de clinchete rebele. ANGHELIOSIF C. M. I 80. ◊ Fig. Un mal de pietre suie de stinci frinte rebele Ce stau lovind cu poala in inspumatul val. EMINESCU O. IV 170. ♦ Fig. (Despre par bucle etc.) Care nu se ashaza care nu sta pieptanat. O pala castanie de par rebel nesupus de pieptene i atirna totdeauna k o aripa peste frunte. SADOVEANU E. 165. Omul cel cu par rebel shi mult. GALACTION O. I 307. Cu mai multa atentzie supune shi aranjeaza cirliontzii rebeli. CARAGIALE O. II 290. ♦ Fig. (Despre boli) Care nu cedeaza ushor la tratamentul medical; greu de vindecat. Boala rebela. Tuse rebela.