REALITÁTE realitatzi s. f. Existentza efectiva obiectiva; lucru real fapt concret situatzie stare de fapt; p. ext. adevar. Notziunea de libertate a democratziei romantice trebuia revizuita shi adusa la realitatzi precise shi necesare. SADOVEANU E. 55. Cu atit mai dureros cu cit se apropia momentul cind va trebui sa descopere realitatea. REBREANU R. II 223. Fusese vis visul lui cel atit de aievea sau fusese realitate. EMINESCU N. 71. ◊ Loc. adv. In realitate = de fapt efectiv in adevar. [Venisera] la Leopole sub cuvint de a onora prezintza regelui dar in realitate... mai ales pentru a asista pre Potcoava. HASDEU I. V. 201. ◊ Expr. A aduce (sau a readuce) la realitate v. aduce (4). ♦ (Fil.; numai la sg. uneori determinat prin «obiectiva») Natura universul materia care exista in afara conshtiintzei omeneshti shi independent de ea.