REALITÁTE (< fr. lat.) s. f. 1. (FILOZ.) Existentza tot ce exista; (in opozitzie cu posibilitate) existentza infaptuita efectiva. 2. Fapt lucru real care exista efectiv stare de fapt; p. ext. adevar. ◊ Loc. In realitate = de fapt efectiv. ♦ (Dr.) Realitatea legii penale = principiu potrivit caruia legea penala se aplica shi infractziunilor savarshite in afara teritoriului tzarii contra securitatzii statului roman sau contra vietzii unui cetatzean roman ori prin care sa adus o vatamare grava integritatzii corporale sau sanatatzii unui cetatzean roman de catre un cetatzean strain sau de catre o persoana fara cetatzenie care nu domiciliaza pe teritoriul tzarii.