RAZUÍ razuiesc vb. IV. Tranz. 1. A inlatura un strat subtzire de pe suprafatza unui lucru cu ajutorul razuitoarei; a rade (2). Geamurile i sint inghetzate tun cu frunze geruite de nu leai razui nici cu custura. DELAVRANCEA S. 184. 2. A freca un corp pe o unealta sau cu o unealta pentru a obtzine un material maruntzit.