RÁZNA adv. 1. (In constructzie cu «a o lua» «a o apuca» sau cu diferite verbe de mishcare) Fara o tzinta precisa netzinind seama de drum de directzie. Necajit se repezi inaintea vitelor care o luasera razna spre fundul ograzii. REBREANU R. II 60. Gardul in copilarie Veshnic lam asemanat Cun nebun carea plecat Razna pe cimpie. COSHBUC P. I 261. Copilul coborinduse din copaci o apuca razna pe cimp. ISPIRESCU L. 391. Fata umbla mai adesea razna prin paduri. ODOBESCU S. III 205. ◊ (Rar precedat de prep. compusa «dea») Fugea dea razna pe razoare. COSHBUC P. I 242. 2. (Mai ales in constructzie cu verbele «a sta» «a se tzine» etc.) Deoparte la o parte la oarecare distantza de... (Flacaul) a venit cam desishor in vara asta la hora la noi dar se tzinea tot razna. VLAHUTZA la TDRG. Razna de satul Domneshti se vede o casa. DELAVRANCEA S. 3. Se plimba cam razna de curtencele sale. ISPIRESCU U. 12.