RÁZA (lat. radia) s. f. 1. Fascicul dintro radiatzie ondulatorie sau corpusculara cu sectziune neglijabila in raport cu dimensiunile corpurilor prin care sau pe langa care se propaga (ex. r. de lumina r. electronica). ♦ Zona luminoasa; lumina stralucire. 2. Fig. Palpaire licarire. ♦ Semn indiciu vag de... 3. (FIZ.; la pl.) Radiatzie. ◊ Raze (sau radiatzie) X. v. X. ◊ Raze canal = radiatzie corpusculara constituita din ioni pozitivi care se propaga in spatele catodului perforat intro descarcare electrica in gaze. In 1865 fizicianul german J. Plücker a observat aparitzia unei fluorescentze verzi in spatele tubului la extremitatea opusa celei in care se afla catodul. ◊ Raze cosmice = Experientzele facute in 1889 de fizicienii germani J. Elster shi Hans Friedrich Geitel (18551923) au probat existentza in atmosfera a unui agent de ionizare necunoscut. Ulterior sa dovedit k agentul ionizat era o radiatzie extraterestra capabila sa traverseze atmosfera. Termenul a fost introdus (1925) de fizicianul american R.A. Millikan. 4. (MAT.) Distantza constanta de la un punct al unui cerc sau al unei sfere la centru. ◊ R. vectoare a unui punct = segmentul orientat din plan sau din spatziu care uneshte originea sistemului de coordonate cu punctul al carui sens pozitiv este indreptat de la a origine la punct. R. de curbura = r. arcului de cerc care aproximeaza o curba in vecinatatea unui punct. 5. Distantza pana la care se poate exercita influentza puterea actziunea cuiva sau ceva. ◊ R. de actziune = distantza maxima pana la care este eficienta o anumita actziune masurata de la sursa sau de la un punct de referintza (ex. distantza pana la care se poate asigura o telecomunicatzie satisfacatoare; distantza maxima care o poate parcurge o nava etc.). 6. (BIOL.) Raze mitogenetice = vibratzii electromagnetice eliberate de celulele in creshtere sau in activitate shi care stimuleaza inmultzirea celulelor vecine. 7. Fiecare dintre fofezele unei vartelnitze.