RAU REA rai rele adj. s. n. adv. I. Adj. Care are insushiri negative; lipsit de calitatzi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face in mod obishnuit neplaceri altora. ◊ Expr. Poama rea sau soi rau = persoana cu deprinderi urate. Rau de mama focului = plin de rautate foarte inrait. ◊ Compuse: reavointza s. f. = purtare sau atitudine neprietenoasa ostila fatza de cineva sau de ceva; lipsa de bunavointza; reacredintza s. f. = atitudine incorecta necinstita; perfidie. (Loc. adj. shi adv.) De reacredintza = incorect necinstit rau intentzionat. ♦ Care exprima care denota rautate; care este contrar binelui. 2. Care nushi indeplineshte indatoririle morale shi sociale legate de o anumita circumstantza care nu e potrivit unui anumit lucru unei anumite situatzii; necorespunzator nepotrivit. ♦ (Despre copii) Neascultator rasfatzat razgaiat. 3. Neconform cu regulile moralei; in dezacord cu opinia publica. ♦ (Despre vorbe) Care supara care jigneshte; p. ext. urat. 4. (Despre viatza trai etc.) Nelinishtit apasator chinuit. ◊ Expr. A duce casa rea (cu cineva) = a nu se intzelege a trai prost (cu cineva). Ashi face sange rau (sau inima voie rea) = a se necaji a fi mahnit. 5. (Despre veshti) Care anuntza un necaz o suparare; neplacut. II. Adj. Care nu are calitatzile proprii destinatziei menirii rolului sau. 1. Care nu este apt (pentru ceva) care nu e corespunzator unui anumit scop unei anumite utilizari; care prezinta unele defecte unele imperfectziuni. ♦ (Fiz.; despre corpuri) Rau conducator de caldura (sau de electricitate) = prin care caldura (sau electricitatea) nu se transmite cu ushurintza sau deloc. 2. (Despre organele corpului) Care nu functzioneaza normal; bolnav; (despre functzii fiziologice) care nu se desfashoara normal. 3. (Despre imbracaminte shi incaltzaminte) Uzat rupt stricat. 4. (Despre bauturi) Neplacut la gust prost pregatit. 5. (Despre bani) Care nu are curs ieshit din circulatzie; fals. III. Adj. (Despre meseriashi artishti etc.) Neindemanatic incapabil nepriceput. IV. Adj. 1. Nesatisfacator; daunator. ◊ Expr. A lua (cuiva ceva) in nume de rau = a atribui cuiva o intentzie rauvoitoare a interpreta eronat o observatzie un sfat. 2. (Despre vreme) Urat; nefavorabil. 3. (In superstitzii) Prevestitor de rele care aduce nenorocire; nefast nenorocos. V. Adv. 1. Asha cum nu trebuie; nepotrivit greshit cu defecte. ♦ Neconform cu realitatea; inexact neprecis incorect. 2. Neplacut suparator nesatisfacator. ◊ Expr. Ai fi (sau ai merge) cuiva rau = a avea o viatza grea a trece prin momente grele; a nui prii. A sta rau = a nu avea cele necesare a fi lipsit de confort a fi sarac. Ai shedea rau (ceva) = a nu i se potrivi o haina o atitudine etc.; a fi caraghios ridicol. Ai fi (cuiva) rau sau a se simtzi rau = a fi sau a se simtzi bolnav. A i se face (sau ai veni cuiva) rau = a simtzi deodata ametzeala dureri senzatzie de greatza etc.; a leshina. Ai face (cuiva) rau = ai cauza (cuiva) neplaceri. Ai parea (cuiva) rau (de sau dupa ceva ori dupa cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva). 3. Incomod neconfortabil. 4. Neplacut dezagreabil. 5. Neconform cu parerile cu gusturile cuiva. 6. Puternic tare; foarte. VI. S. n. 1. Ceea ce aduce nemultzumire; neplacere; pricina de nefericire; neajuns. ◊ Loc. adv. Cu parere de rau = cu regret. A rau = a nenorocire. ◊ Loc. prep. De raul (cuiva) = din cauza (rautatzii) cuiva. ◊ Expr. A vrea a dori (cuiva) raul = a dori sa i se intample cuiva lucruri neplacute. Uitatear relele! formula glumeatza prin care se ureaza cuiva noroc shi fericire. ♦ Boala suferintza. Rau de mare = stare de indispozitzie generala care se manifesta la unii calatori pe mare. Rau de munte (sau de altitudine) = stare de indispozitzie generala cauzata de rarefierea aerului de pe inaltzimi. 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. ◊ Expr. A vorbi de rau (pe cineva) = a ponegri (pe cineva). ♦ (La pl.) Pozne nebunii copilareshti. Lat. reus „acuzat vinovat”.