rau a. care nu e bun: om rau. [Lat. REUS vinovat; culpabilul a devenit romaneshte tipul rautatzii iar omul care nui bun un alienat (v. nebun)]. ║ adv. cum nu se cuvine: se poarta rau. ║ n. 1. ceeace e contrar binelui: a discerne binele de rau; 2. ceeace e contrar virtutzii probitatzii onoarei: a face rele; 3. calamitate: rasboaiele produc multe rele.