RASUFLÁRE rasuflari s. f. 1. Actziunea de a rasufla shi rezultatul ei; respiratzie. Dar Eleonora a carei rasuflare nu se aude... poate k sa sufocat in perna? DUMITRIU B. F. 150. Maria se lasase in scaun shi avea rasuflari scurte. SADOVEANU O. IV 346. ◊ Loc. adj. Fara rasuflare = mort. Daca dete... peste dihania spurcata fara rasuflare el se arunca cu satirul de la bucatarie shii taie capetele. ISPIRESCU L. 202. ◊ Loc. adv. Dintro rasuflare = dintro data repede pe nerasuflate. Dintro rasuflare spuneau cu ochii inchishi cele shepte taine din catihisul cel mare. CREANGA A. 84. ◊ Expr. Ashi tzine (sau ashi opri ashi stapini) rasuflarea = a se sili sa nu respire sau sa respire ushor fara zgomot. Ma tupilai in iarba imi stapinii rasuflarea shimi ascutzii auzul. HOGASH DR. 256. Marta tresare shi se ridica asemenea unei caprioare speriate asculta oprindushi rasuflarea. SLAVICI N. I 102. A i se curma (sau a i se opri ai pieri cuiva) rasuflarea se zice cind cineva este copleshit de o senzatzie sau de o emotzie puternica. Cu rasuflarea pierita i se paru k moare. Dar invie indata fericita shi infiorata. SADOVEANU O. VIII 226. Eu ma iau pe a ei urma Cind ajung cu ea alaturi Rasuflareami mi se curma. EMINESCU O. IV 235. Ashi da rasuflarea = a muri. Calul sau linga dinsul rasuflarea shia shi dat. NEGRUZZI S. I 117. Tragea sa ishi dea rasuflarea cea mai de pre urma. GORJAN H. II 126. ♦ (Concretizat) Aerul expirat din plamini. Trecind pe linga ei Rizea le simtzi rasuflarea grea de tzuica. DUMITRIU B. F. 158. Inima imi batea nebuna in piept; imi simtzeam rasuflarea de foc. SADOVEANU O. VI 214. Astfel gerul e de tare Cit ingheatzan orice loc SHi a gurii rasuflare. ALECSANDRI P. A. 185. ♦ Fig. Adiere. Cum ajung la pirau pe malul plin de flori salbatice filfiie spre mine k o aripioara o rasuflare racoroasa. SADOVEANU O. VII 224. 2. (Rar) Deschizatura prin care un spatziu inchis comunica cu exteriorul; rasuflatoare. Peshtera... Prin drumuri ratacite in loc necunoscut Ishi are rasuflarea. ALEXANDRESCU M. 11.