RASUFLÁ rasúflu vb. I. Intranz. 1. (Astazi mai ales popular) A respira. Se mishca greoi shi rasufla cu un fel de shuier. VORNIC P. 7. Boii rasuflau greu. SADOVEANU O. VI 528. De spaima nici nu cuteza Sa rasufle tare. COSHBUC P. I 252. ◊ Fig. Soarele alb de fierbinte ce era ploua cu foc peste capetele noastre; nici o suflare de vint nu mishca aerul invapaiat... Intreaga fire rasufla greu. HOGASH M. N. 14. ◊ Tranz. Din jalnica Suceava cu totzii am ieshit Sa rasuflam un aer mai viu mai racorit. ALECSANDRI T. II 71. ◊ Refl. (Popular) Un tinar... frumos k soarele dar zgircit... de se rasufla numai peo nara de economie. ALECSANDRI T. 760. Il palise un naduf pe bietul moshneag de nu putea sa se rasufle. SHEZ. I 101. 2. Ashi regasi respiratzia ashi reveni dupa o emotzie dupa un efort fizic dupa o grija o apasare. Priveshte pe Anton shi vazindul intreg rasufla ushurata. DAVIDOGLU M. 24. ♦ A face popas a sta sa se odihneasca. De ce nu descalicatzi nitzel? Mai rasufla shi caii oleaca. BRATESCUVOINESHTl I. 63. Pe culmea Colibashilor oprim sa rasufle caii. VLAHUTZA O. A. 410. Sa stam sa mai rasuflam. CARAGIALE O. III 58. ◊ Tranz. fact. Sa mai rasuflam iepele oleaca. CREANGA P. 121. ◊ Refl. (Popular) Hai voinice murguletz Nu mai face parul cretz Hai la Slatinan judetz Unde gazda neom afla SHiamindoi neom rasufla! ALECSANDRI P. P. 160. ♦ A avea parte de linishte a nu se (mai) simtzi in primejdie; a fi in tihna. Las’ sa se minince lupii k sa mai rasufle oile. NEGRUZZI S. I 185. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» shi aratind cauza primejdiei) Romanii din Dacia veche cind putura rasufla de barbari ieshind din azilurile lor intemeiara deosebite staturi mici pe la secolul al Xlea shi al XIlea. BALCESCU O. II 12. ◊ Refl. (Invechit shi popular) Fiind cap al marginilor meridionale ale Poloniei el nu se putea rasufla de necurmatele invaziuni tatare. HASDEU I. V. 111. 3. (Despre vase locuri inchise) A comunica cu exteriorul a strabate spre exterior a lasa sa se scurga (in cantitate mica) fluidul care il contzine printro gaura mica sau o crapatura; (despre contzinutul unui vas) a se scurge sau a tzishni prin crapaturi. Aerul acel inchis cercind pe unde sa rasufle cu silnicie cutremura pamintul. DRAGHICI R. 113. ◊ (Poetic) Eroica drama a lui Guilom Tell in care rasufla peste tot aerul liber shi curat al plaiurilor alpestre. ODOBESCU S. III 81. (Tranz.) Era intro primavara shi rasufla pamintul aburi. SADOVEANU O. VI 430. ♦ Refl. (Despre unele alimente) Ashi pierde taria gustul (prin faptul k vasul na fost bine inchis). Caldarea este acoperita cu capacul... spre a nu se rasufla fiertura dinlauntru. PAMFILE I. C. 227. 4. Ashi destainui gindurile shi sentimentele ascunse apasatoare; p. ext. a spune a zice. Sa ma fi lasat pe mine... Dar pe mine! rasufla shi BerCaciula. VISSARION B. 12. Nu mai putu unchiashul sa tzie trebui sa rasufle. ISPIRESCU L. 98. ◊ Refl. Mosh Nichifor sa rasuflat la un pahar cu vin catra un prieten al sau despre intimplarea din codrul «Balaurului». CREANGA P. 136. ◊ Tranz. Fig. Ghitzashi rasufla veninul asupra lui Lae. SLAVICI N. II 66. ♦ (Despre ginduri sau planuri ascunse) A ajunge la urechile celor care nar fi trebuit sa afle a se auzi in afara; a transpira. Despre aceasta deciziune insa na rasuflat alta shtire decit informatziunea ce au dat generalului Meyendorff posturile de calarashi. ODOBESCU S. III 598.