RASTOÁRCE rastórc vb. III. Tranz. (Astazi rar; construit cu dativul) A se razbuna pentru ceva. Ia asha am ametzit shi eu stapine cind miai dat cu friul in cap sa ma prapadeshti shi cu asta am vrut sami rastorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGA P. 196. Forme gramaticale: perf. s. rastorsei part. rastors.