RASTÍ rastesc vb. IV. Refl. A vorbi tare shi aspru a se adresa cuiva pe un ton amenintzator; a se stropshi. Fira greu ridea SHi se catranea SHiapoi se rastea. COSHBUC P. II 146. Sa ridicat foarte turburat shi sa rastit odata tremurind. CARAGIALE O. III 36. Cind se rasti odata mai k nu intra in pamint flacaiashul nostru. SHEZ. VII 96. ◊ (In legatura cu o propozitzie interogativa sau exclamativa) «Ce facem acum?» sa rastit tata. PAS Z. I 177. Atunci lasama in pace! se rasti ea suparata. SLAVICI O. I 359. La vataf k se rastea: Hei vatafe Argeshene! TEODORESCU P. P. 94. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «la» shi aratind persoana careia i se vorbeshte) Mosh Gavril ishi freaca barba tunsa scurt shi iar parca se rasteshte la noi. SADOVEANU O. VII 345. Cerca moshneagul sa se impotriveasca dar hojmalaul se rasti la el gata sal loveasca. DUNAREANU CH. 30. Vinatorul... se rasti la dinsul strigind in gura mare. ODOBESCU S. III 47. ◊ Tranz. (Rar) Cineva a ris ori a rastit un ordin. C. PETRESCU I. II 15. ♦ (Rar) A ridica a sumetzi. Bouri daci rastindushi fruntea surpa norii totzi cu ei. EMINESCU O. IV 136.