Definitzia cu ID-ul 506460:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

raspúnde (raspúnd raspúns) vb. 1. A contesta a replica. 2. A corespunde a avea aceleashi deprinderi. 3. A fi conform cu ceea ce se ashteapta. 4. A replica a riposta. 5. A fi obligat a garanta. 6. A incredintza a certifica. 7. A plati a da socoteala. 8. A privi spre a a fi situat a comunica. 9. A trece a strabate. Mr. respun(ere) istr. respundesc. Lat. respondĕre (Densusianu Hlr. 147; Pushcariu 1446; REW 7400) cf. it. rispondere port. respondre fr. répondre sp. port. responder. Prez. sing. are doua forme raspund (raspunz) raspunzi cf. sa raspunda (sa raspunza). Uz general (ALR II 26). Der. raspuns s. n. (riposta replica; inv. socoteala) din lat. responsum; raspundere s. f. (responsabilitate); raspunzator adj. (responsabil); neraspunzator adj. (iresponsabil). Cf. corespunde.