RASPICÁT A raspicatzi te adj. (Despre vorbe p. ext. despre voce) Lamurit limpede p. ext. hotarit energic. Dorea sa vada un obraz o privire barbateasca hotarita ashtepta un cuvint raspicat. VORNIC P. 216. Spuse cuvintele din urma co voce adinca shi raspicata. SADOVEANU O. VIII 21. Ia spus deodata vorba raspicata. CONTEMPORANUL III 554. ◊ (Despre gesturi atitudini) Scriitorul a luat o atitudine raspicata fatza de fiecare erou care la creat. L. ROM. 1953 nr. 1 54. ◊ (Adverbial pe linga verbe de declaratzie) Hm rosti el raspicat nu mai intreb cine sintetzi shi incotro va ducetzi. SADOVEANU O. I 39. Gasi de cuviintza sa ia o infatzishare aspra intrebind raspicat pe maica Natalia. STANOIU C. I. 223. (Rar pe linga alte verbe) Apartzineau insa unor generatzii raspicat deosebite. C. PETRESCU A. 401.