RÁRISHTE rarishti s. f. 1. Loc intro padure unde copacii sint rari la mare distantza unul de altul. V. poiana luminish. Luminile diminetzii patrundeau prin rarishti cerul se lumina deasupra. SADOVEANU O. I 63. Il vazura ivinduse speriat la capatul celalalt al rarishtei. CAMIL PETRESCU O. I 276. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» shi aratind felul copacilor) Vin’ cu mine sa ne pierdem in zadar Printre galbenele rarishti de stejar. TOPIRCEANU B. 42. «Caravana» urca la pas printro rarishte de mesteacani. VLAHUTZA O. A. III 44. Tinguiosul bucium suna Lascultam cuatita drag Pe cind iese dulcea luna Dintro rarishte de fag. EMINESCU O. I 209. ♦ (Neobishnuit) Bucata de loc unde semanaturile sau ierburile au ieshit rare. Dintro rarishte de iarba salbatica ciupea pe alese o anumita buruiana. HOGASH M. N. 105. 2. Fig. Loc gol in masa unei materii oarecare. [Stelele sclipitoare] sa reapara in rarishtea norilor. ARDELEANU D. 175. Numai prin rarishtea frunzishului mishcator albeatza curata a chiliilor mai strabatea sclipind pe furish pina la mine. HOGASH M. N. 151. Varianta: rắrishte (ISPIRESCU L. 288) s. f.