RARÍSH rarishuri s. n. Loc in padure cu copacii rari (v. rarishte); spatziu liber intre copaci. Ciripea la padure prin rarishul cel din cring. HASDEU R. V. 117. Tace cucul la rarish la rarish la carpenish. ALECSANDRI P. P. 129. ◊ Fig. Macarie ishi invirti de citeva ori limba prin rarishurile din gura unde nu mai avea decit trei dintzi. STANOIU C. I. 83. ♦ (Mai ales la pl.) Ochiuri de apa in mijlocul stufarishului din delta Dunarii. Pl. shi: rarishe (TEODORESCU P. P. 502).