RAPÓRT s. n. (< fr. rapport): 1. relatzie legatura intre unitatzile lingvistice denumite moneme shi foneme (v.). ◊ ~ sintagmátic: r. in cadrul enuntzului in contrast shi nemijlocit observabil. Astfel r. dintre tun shi vecinii sai un shi bun (in secventza un tun bun) shi r. dintre u shi vecinii sai t shi n (in secventza tun). ◊ ~ paradigmátic: r. in cadrul unuia shi aceluiashi context in opozitzie intre unitatzi care se exclud. Astfel: r. dintre bun shi rau care pot figura in acelashi context dar in opozitzie; r. dintre b shi f care pot figura dupa tu (tub tuf) tot in opozitzie etc. 2. legatura relatzie de natura sintactica intre partzile de propozitzie sau intre propozitzii. ◊ ~ de variatzie libera: r. privitor la prezentza sau absentza facultativa a articolului hotarat enclitic; la folosirea alternata a articolului hotarat enclitic in functzie de caracterul coordonarii shi din motive fonetice k in exemplele „Aici vin frumoasele daneze blonde... cu ochi visatori shi rasul sanatos.”; „Mic de stat... cu parul carunt dar cu glas tineresc shi sonor...” (S. Pushcariu). ◊ ~ de coordonare: r. intre doua sau mai multe unitatzi sintactice (partzi de propozitzie sau propozitzii) care stau pe acelashi plan sintactic nedepinzand una de alta (sunt fie principale fie secundare). Este realizat fie paratactic (prin alaturare) fie jonctzional (prin unele elemente de legatura) shi are aspect copulativ adversativ opozitiv disjunctiv alternativ shi conclusiv: „Lipa shi Catza incepura a infuleca hulpav” (M. Sadoveanu); „Functzionari gardieni detzinutzi totzi fac ovatzii celui liberat” (T. Arghezi); „Ea sta tot posaca shi incruntata” (I. L. Caragiale); „Aici la han in drum la raspantie trebuie un baiat iute spirt” (I. Al. BratescuVoineshti); „Vremurile sau schimbat / scopul marilor constructzii de asemenea sa schimbat” (Geo Bogza); „Am oprit carutza in mijlocul ariei shi mam uitat intrebator la Iosub” (V. Em. Galan); „Aceleashi glasuri canta dar no mai mangaie” (M. Sadoveanu); „Pe parintzi nui asculta ci i tot necajea” (P. Ispirescu); „Poate sa ne ajunga cineva din urma ori sa ne intampine cineva dinainte” (Ion Creanga); „Cand alearga cand se opreshte”; „Sa dus amorul un amic / Supus amandurora / Deci canturilor mele zic / Adio tuturora” (M. Eminescu); „O sarmane! TZii tu minte caten lumeai auzit / Cetzi trecu pe dinainte cate singur ai vorbit?” (idem); „SHiascult cum plange doina cea batrana / SHi cum se tanguieshte shi sengana” (SHt. O. Iosif). v. shi coordonáre. ◊ ~ de subordonare (de dependentza de determinare): r. intre un element subordonat (parte de propozitzie sau propozitzie) shi un element regent (parte de vorbire sau propozitzie) care nu stau pe acelashi plan sintactic deoarece subordonatul depinde de regent. Este realizat k shi cel de coordonare fie paratactic fie jonctzional: „La chemarea cornurilor palcuri noi veneau intrun pas hotarat” (E. Camilar); „Saluta cu strigate de entuziasm muntele cu plete shi barba de negura” (M. Sadoveanu); „Ai carte ai parte” (Folclor); „Nu este sigur k totzi vom ajunge acolo” (Camil Petrescu); „Iar cinei vanzator vandut / Sa iasa dintre noi!” (G. Coshbuc); „Baiatul ajunsese sa fie mana dreapta a imparatului” (P. Ispirescu); „SHoseaua se incolaceshte intre Olt shi dealurile care se ridica unele peste altele” (B. SHt. Delavrancea); „Am jurat k peste danshii sa trec falnic fara pas” (M. Eminescu); „...noaptea cand vor dormi totzi sa punem poshte la talpe cui vom socoti noi” (Ion Creanga); „Ash simtzio cai aproape” (M. Eminescu). v. shi subordonáre. ◊ ~ de subordonare necircumstantzial: r. de dependentza cu aspect atributiv sau completiv in cadrul propozitziei shi cu aspect subiectiv predicativ atributiv sau completiv in cadrul frazei k de exemplu „Era un chin mut” (H. PapadatBengescu); „Un glas de bucium se auzi” (Al. Odobescu); „...acolo gasira orashe” (P. Ispirescu); „Vad pe Petru Raresh” (A. Vlahutza); „...a multzumit Ali lui Mohamet” (Em. Garleanu); „Doar holdele cu spice grele / Rasar din lacrimi shi din singe” (O. Goga); „...au fost intampinatzi de Albuimparat” (I. L Caragiale); „Ar fi fost mai bine sa maie la Daeshti” (G. Galaction); „Intrebarea este ce cauta el acolo” (M. Sadoveanu); „Astfel sosi timpul cand bruma cade” (I. Slavici); „In gand ishi zicea k nici o meserie nui mai frumoasa” (L. Rebreanu); „SHi ma gandeam k poate ai dumneata vreo carte” (I. Al. BratescuVoineshti); „Fusese ajutat de cine avea asemenea lucrari.” ◊ ~ de subordonare circumstantzial: r. de dependentza cu aspect temporal (de anterioritate de simultaneitate shi de posterioritate) de loc modal cauzal final sociativ instrumental concesiv conditzional consecutiv de relatzie opozitzional cumulativ shi de exceptzie atat in cadrul propozitziei cat shi in cadrul frazei k in exemplele „K sarat la batranetze / Ceam putut la tineretze” (Folclor); „In mijlocul Dunarii pe apa iau tzinut luni shi luni” (Z. Stancu); „...ciocarlia venea domol spre pamant k intro betzie” (M. Sadoveanu); „Vuieshte valea de zgomotul morilor” (A. Vlahutza); „...oamenii... erau impinshi inainte... spre a fi vandutzi in targ” (N. Balcescu); „SHi el venea acolo cu tovarashii” (M. Sadoveanu); „Iar el zvrr! cu o scurtatura in urma noastra” (Ion Creanga); „...cu toata saracia Huma nu muncea la nimeni cu ziua” (M. Preda); „La un caz iar... pac! la Razboiul” (I. L. Caragiale); „Cazu la pat bolnava de moarte” (Ion Creanga); „Pentru SHtefan... nebuniile copiilor sunt o petrecere” (G. Calinescu); „...in loc de a reactziona tacut shi cu fapta ma marginesc la simpla protestare verbala” (G. Calinescu); „...pe langa rezultatele cercetarii.... publica shi descoperirea facuta la manastirea Brancoveneshti” (T. Vianu); „...de tot te potzi lecui afara de dezgust shi de indoiala” (B. SHt. Delavrancea); „SHi dupa ce nea ashezat bunicul in gazda.... sa intors” (Ion Creanga); „SHin timp ce ei dormeau... afara ploile vuiau” (E. Camilar); „Totzi se uita cu mirare... / Pana vad paienjenishul intre tufe k un pod” (M. Eminescu); „Cresc flori pe unde calci” (A. Vlahutza); „Punetzi obrazarul cum se pune” (Ion Creanga); „Eminescu shia petrecut toate clipele vietzii lui lucrand fiindca nu se socotea indeajuns de pregatit” (I. Slavici); „Ma trimis tatuca sa le mai port” (M. Sadoveanu); „Nu mam maritat cu cine mia placut” (Pavel Dan); „...parca sar fi falit cu cea patzit” (L. Rebreanu); „Deshi vorbise aproape in shoapta glasul lui rasuna aspru shi poruncitor” (idem); „Chiar shi eu mash tocmi la dumneata daca tzia fi cu placere” (Ion Creanga); „Avea Pisicutza un asha talent de rontzait iarba incat itzi lasa gura apa” (C. Hogash); „...cu atat mai bine pentru cine na vazut stele cazatoare in plin miez al zilelor de iulie” (idem); „Soarele in loc k sami ajunga pana la ochi... a tras peste mine tzolul ist greoi” (G. Galaction); „...dupa ce k nu sunt buni de nimic apoi sunt shi brutali” (I. L. Caragiale); „...alt nu e decat sami aduci pe fata lui Verdeshimparat” (P. Ispirescu). ◊ ~ de anterioritate: r. intre actziunile exprimate de doua verbepredicate al regentei shi al subordonatei circumstantziale temporale; el presupune anterioritatea actziunii verbului din regenta fatza de aceea a verbului din subordonata k in exemplul „Am dat un telefon¹ / pana sa vina sora mea² /” ◊ ~ de posterioritate: r. intre actziunile exprimate de doua verbepredicate al regentei shi al subordonatei circumstantziale temporale; el presupune posterioritatea actziunii verbului din regenta fatza de aceea a verbului din subordonata k in exemplul „Dupa ce am ajuns acolo¹ / am dat un telefon”² /. ◊ ~ de simultaneitate: r. intre actziunile exprimate de doua verbepredicate al regentei shi al subordonatei circumstantziale temporale; el presupune simultaneitatea actziunii celor doua verbepredicate k in exemplul „Am dat un telefon¹ / in timp ce afara ploua cu galeata²”. ◊ ~ de subordonare predicativ suplimentar: r. de dependentza specific elementului predicativ suplimentar shi subordonatei predicative suplimentare k in exemplele „Piatra din mijloc i slujea drept vatra” (C. Hogash); „...shi nu shtiu ce sentiment de... copilareasca semetzie te face satzi ridici fruntea” (idem). ◊ ~ de inerentza: r. logic existent intre subiect shi predicat oglindit in modul de definire a unuia prin celalalt (v. subiéct predicát). ◊ ~ de interdependentza: r. gramatical existent intre subiect shi predicat oglindit in legatura stransa dintre ele in cadrul propozitziei in influentzarea reciproca a unuia de catre celalalt in dependentza reciproca manifestata lingvistic prin acord k in exemplele „...tunete prelungi se aud in departare” (A. Vlahutza); „Budulea privi lung la ele” (I. Slavici); „Fata babei era sluta” (Ion Creanga). ◊ ~ apozitív (referentziál): r. gramatical existent intre un termen ce reprezinta o explicatzie shi un alt termen care este explicat k in exemplul „Ion Bughea ciobanul venea nepasator” (Em. Garleanu). Prin contzinut se aseamana cu r. de subordonare dintre atribut shi substantivul determinat in sensul k aduce k shi acesta precizari lamuriri. Se deosebeshte insa de acesta prin faptul k termenii r. apozitiv se refera la una shi aceeashi persoana la unul shi acelashi obiect (in r. de subordonare se refera la obiecte shi persoane diferite); prin faptul k termenii r. apozitiv sunt omisibili pe rand in egala masura (in r. de subordonare numai termenul subordonat): „Ion Bughea venea nepasator” sau „Ciobanul venea nepasator”; prin faptul k topica termenilor r. apozitiv este aceeashi: intai termenul explicat shi apoi explicatzia apozitzia (in r. de subordonare topica termenilor raportului se poate schimba). Se aseamana shi cu r. de coordonare in sensul k termenii apartzin adesea aceleiashi partzi de vorbire (substantiv substantiv) se acorda shi dispun de aceeashi simetrie: „Vicu prietenul ma ashteptat ieri la gara” fatza de „Vicu prietenul mau ashteptat ieri la gara”.