RAPITÓR OÁRE rapitori oare adj. (Astazi rar) 1. (Mai ales substantivat) (Cel) care rapeshte o persoana. Nu putuse sai scape de la rapitor pe iubita lui. ISPIRESCU L. 27. ♦ (Pasare sau animal) care rapeshte animale shi le sfishie pentru a le minca; numele unui ordin de pasari de acest fel. In cuprinsul zonelor oprite vinatoarea este interzisa. Se va putea face numai combaterea rapitoarelor pe baza unei autorizatzii. B. O. 1953 36. ♦ (Cel) care ia pe nedrept un bun al altuia care despoaie pe altul (v. hraparetz); care uzurpa un drept al altuia (v. uzurpator). Nu fi rapitor. NEGRUZZI S. I 249. Alexandru Lapushneanul... se inturna acum sa izgoneasca pre rapitorul Tomsha. id. ib. 137. 2. Fig. Fermecator incintator. Templul... Uriash prin inaltzime rapitor prin meshteshug. MACEDONSKI O. I 103. Mi se desfashoara dinaintea mintzii uimite privelishti asha de rapitoare. ODOBESCU S. III 93. SHapoi cintami viers de dor Cu glas dulce rapitor. ALECSANDRI P. P. 206.