RAPAÍT² s. n. Faptul de a rapai shi zgomotul produs; (in special) zgomotul ploii cazind pe acoperish sau pe alta suprafatza tare; rapaiala. Usha tinzii se deschise shi un soldat intra o data cu rapaitul larg al ploii. CAMILAR N. I 217. Se aude tot mai tare tot mai aproape un vuiet k de moara shi un rapait un plesnet de apa care cade pe lespezi. VLAHUTZA R. P. 58. ♦ Succesiune de lovituri ritmice; zgomotul produs de astfel de lovituri. Pe strazile orashului treceau In rinduri strinse tineri cot la cot Minatzi deun rapait de darabane. JEBELEANU C. 28.