rand randuri s.n. In expr. a shti randul = a shti ceea ce e de facut: „Randun casa nu la shti / Focutz rushine ia fi” (Barlea 1924 I: 95). A avea rand = a avea timp (Grad 2000); a avea modru ai sta in putintza (Barlea 1924). Ai veni randurile (la femei) = a avea menstruatzie (Faiciuc 1998). Asha e randul = asha e obiceiul datina legea (Papahagi 1925). A merge cu randul la colindat = a colinda in ceata. Din sl. rendǔ „ordine” (SHaineanu Scriban; Miklosich Cihac cf. DER; DEX MDA).