RAND randuri s. n. 1. SHir (drept aliniat ordonat) de lucruri sau de fiintze. ◊ Loc. adv. Dea randul = a) unul dupa altul fara intrerupere in shir neintrerupt continuu consecutiv; b) de la un capat la altul; pretutindeni. Pe rand = a) unul dupa altul succesiv; b) de la unul la altul. Pe rand sau rand pe rand randuriranduri = treptat(treptat) unul dupa altul. In primul rand = inainte de toate mai ales. ◊ Expr. A fi in primele randuri = a) a ocupa un loc de frunte intrun shir; b) a fi in fruntea unei activitatzi. ♦ Haina (incheiata) la doua randuri = haina barbateasca cu doua shiruri de nasturi unul pentru a incheia shi unul k garnitura. ♦ Fiecare dintre shirurile orizontale de cuvinte formand o linie dreapta intrun text scris sau tiparit. ◊ Expr. A citi printre randuri = a pricepe (sau a se stradui sa priceapa) shi ceea ce nu se spune explicit intrun text scris. ♦ SHir de obiecte suprapus altuia. ♦ (Rar) Cat etaj. 2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva intrun shir sau in cadrul unei activitatzi; momentul indicat pentru o activitate. ◊ Loc. adv. La rand = unul dupa altul potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat. Cu randul = cu schimbul; alternativ. De rand = de serviciu. ◊ Expr. A lua pe cineva la (sau dupa) rand = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite. A tzine (sau a pastra) randul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilita. A tzine cuiva randul = a pastra un loc pentru cineva langa sine intrun shir. A intra la rand = a incepe sa actzioneze la momentul potrivit dupa ordinea stabilita in urma altora. (A fi) in rand cu cineva (sau in randul cuiva) = (a fi) in categoria cuiva alaturi de cineva; (a fi) pe aceeashi treapta la acelashi nivel. A lasa (sau a ceda) cuiva randul = a se retrage dintrun loc sau dintro activitate pentru a permite altuia sa ocupe locul sau sa actzioneze. A fi (sau a veni) randul cuiva sau a veni randul (pentru ceva) = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru. La randul meu (sau tau lui etc.) = a) atunci cand este momentul potrivit pentru mine (sau tine el etc.); in urma altora intrun shir; b) din partea mea (sau a ta a lui etc.). A nushi da rand = a lucra de zor a fi neobosit; a se imbulzi la treaba sau la vorba. (Pop.) A nushi putea da rand cu cineva = a nu o putea scoate la capat cu cineva. A da rand la... = a tzine seama de... Fara (de) rand = fara chibzuintza fara seaman. 3. Cantitate grup numar care urmeaza dupa alte grupuri de acelashi fel. ♦ Grup de obiecte care formeaza un tot o serie shi care se folosesc deodata. ◊ Un rand de case = un corp de case. ♦ (Precedat de numerale sau de adjective) Data oara. 4. Grup de persoane (sau de obiecte) care formeaza un tot omogen. 5. (Inv.) Categorie sociala. ◊ Loc. adv. De rand = a) din popor fara rang; b) lipsit de stralucire; comun obishnuit; vulgar. 6. Obicei randuiala fel (de a fi de a trai); rost. ◊ Expr. A shti randul = a shti randuiala a cunoashte rostul mersul treburilor. (Reg.) Cum e randul? = cum stau lucrurile? A umbla de randul cuiva = a avea grija de cineva a purta de grija cuiva. Din sl. rendŭ.