rámura f. pl. ĭ (lat. rámula dim. d. rama [glos. Reichenau] = ramus ram). Cranga craca parte maĭ suptzire care se desparte din trunchiu unuĭ arbore. Corn maĭ mic despartzit din altu maĭ mare la cerbĭ shi capriorĭ. SHir de muntzĭ despartzit din alt shir maĭ mare: Bucegiĭ is o ramura a Carpatzilor. Bratz despartzire: un sfeshnic un policandru cu maĭ multe ramurĭ. Fig. Diviziune subdiviziune parte: algebra e o ramura a matematiciĭ rasa latina e o ramura a familiiĭ arice.