ramineá (raman ramás) vb. 1. A sta pe loc. 2. A prisosi. 3. A subzista a se mentzine. 4. A rezulta. 5. (Cu prep. cu) A tzine a pastra. 6. (Inv.) A condamna a osindi a pedepsi. 7. A invinge a cishtiga. 8. A cishtiga un joc sau o prinsoare. 9. (Cu prep. de) A pierde pe cineva a ajunge orfan sau vaduv. Var. ramine. Mr. (a)r(a)min(eare) armas megl. ramǫn ramas istr. ramar(esc)u ramas. Lat. rĕmanēre (Pushcariu 1430; REW 7194) cf. it. rimanere prov. remanre v. fr. remaindre v. sp. remaner. In conjug. pers. II a prez. ramii a influentzat pers. III subj. sa ramina › sa ramiie. Perf. simplu ramash (mr. megl. istr. ramash) a fost inlocuit de ramasei. Der. ramas s. n. (ereditate moshtenire; rest; prinsoare; inv. sentintza hotarire); ramashi vb. refl. (a paria); ramashag s. n. (prinsoare) cu suf. shag; ramashitza s. f. (rest reziduu; relief; desheuri gunoi resturi cenushi; inv. moshtenire) care Pushcariu 1429 il deriva din lat. *rĕmansicia. Din rom. provine mag. ramasz (Edelspacher 21).