RAMIFICÁȚIE s. f. (< fr. ramification, it. ramificazione): subdiviziune, subîmpărțire a limbii. ◊ ~ teritoriálă: diferențiere a limbii din punct de vedere teritorial (geografic), ca rezultat al întinderii acesteia în spațiu. Sunt considerate r. teritoriale ale limbii: dialectele, subdialectele și graiurile.(v.). ◊ ~ sociálă: diferențiere a limbii din punct de vedere social și cultural, ca urmare a folosirii limbii de diverse categorii de oameni, cu grade de cultură diferite. Sunt considerate r. sociale ale limbii: limbajele tehnice, argourile și jargoanele (v.).