ram (rámuri) s. n. Creanga. Lat. rāmus (Pushcariu 1428; Tiktin); pentru pl. n. cf. v. it. ramora (Caragatza BF III 47). Dupa el sar fi putut forma prin sing. analogic ramura (megl. ramura) s. f. (creanga) cf. ByckGraur 29; Rosetti II 159; Graur BL V 75; deshi sar putea porni shi de la lat. rāmŭla (REW 7033; Scriban). Der. (in)ramura vb. refl. (a se ramifica); ramurea s. f. (ciuperca Clavaria botrytis); ramurish s. n. (crengarie); ramuros adj. (cu multe ramuri) care REW il explica prin lat. rāmŭlōsus. Der. neol. ramifica vb.; ramificatzi(un)e s. f. din fr.