RAI s. n. 1. Loc unde potrivit credintzelor religioase ajung dupa moarte sufletele celor care respecta preceptele religiei; paradis eden. SHi atunci k prin minune se shi trezeshte Ivan la poarta raiului. CREANGA P. 308. Atunci el pricepe visul cai trimis de la profet K peo clipa senaltzase chiar in rai la Mahomet. EMINESCU O. I 144. Sufletul sami mearga in rai! SHi din rai sa te priveasca In caldarea cea draceasca Cum itzi plingi pacatele. JARNÍKBIRSEANU D. 260. Dar din dar se face rai se zice cind cineva da shi altuia din ceea ce capata in dar. 2. Fig. Loc frumos shi incintator din natura. Era un farmec nesfirshit dragostea lor shi era un rai coltzul de pamint care vietzuiau. SADOVEANU O. IV 81. La citeva minute de aici pe valea Lotrului intrun adevarat coltz de rai e ashezat satul Brezoiu. VLAHUTZA O. A. II 141. SHia dat drumul cu dinsa peo alta lume unde era un rai shi nu altaceva. CREANGA P. 95. Prin bolta ferestrei inguste Ma uit intral vailor rai. EMINESCU O. IV 98. ♦ Loc in care cineva se simte foarte fericit; fericire mare. Casa nashilor era raiul copiilor. GALACTION O. I 10. Las’ satzi inlantzui gitul cu parul meu balai Viatza tineretzea miai prefacuton rai. EMINESCU O. I 95. Orishiundeoi fi cu tine Va fi raiul pentru mine. ALECSANDRI T. I 452. ◊ Expr. Gura de rai = loc frumos din natura. Peun picior de plai Peo gura de rai Iata vin in cale Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobanei. ALECSANDRI P. P. 1.