raf, rafuri, s.n. – (reg.) Cerc de fier de la roata de lemn a carului (ALR, 1956: 339): „C-a vini roata cu rafu’ / Și-ndată ți-a turti capu” (Bilțiu, 2002: 65; Asuaju de Jos). – Din magh. dial. raf (DEX, MDA), cf. ucr. rafa „grație” (DEX) < germ. Reif (sau Reifen „cerc; anvelopă, pneu”) (Scriban; Tiktin, cf. DER; MDA).