RACNÍ racnesc vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigatul caracteristic speciei; a rage a mugi a zbiera. SHi ce face o pantera cind sarunca sa atace... Rupe membru dupa membru shi racneshte fericita. MACEDONSKI O. II 439. [Leul] racnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU L. 17. ◊ (Despre pasari) Vulturul din nori Racni falnic de trei ori. ALECSANDRI P. A. 49. Gruia un corb auzea Tot racnind shi croncanind. BIBICESCU P. P. 297. Noaptea racneshte Ziua sodihneshte (Buha). GOROVEI C. 33. ◊ Fig. Marea cenushie shi cu creste uriashe albe racnea atotputernica. DUMITRIU P. F. 23. Racneasca furtuna de furie supta SHi geama k iadul din basme oceanul Tu date cu totul nadejdii shi lupta. NECULUTZA TZ. D. 39. 2. (Despre oameni) A scoate strigate puternice (de durere de minie); p. ext. a vorbi foarte tare. V. striga vocifera. Apoi il lua de dupa git pe Adam shii racni in ureche. DUMITRIU P. F. 16. I se pare k viseaza Ar zimbi shi nu sencrede ar racni shi nu cuteaza. EMINESCU O. I 84. Ticaitul boier racnea cit putea. NEGRUZZI S. I 156. Badiul tzipa shi racneshte. TEODORESCU P. P. 541. ◊ (Adesea urmat de numele unui animal luat k termen de comparatzie) SHi racnind k un leu se lua la lupta. ISPIRESCU L. 27. A sarit din somn racnind k un taur. CREANGA A. 101. ◊ Fig. Inima in el plingea shi racnea: shtiu atit de mult! GALACTION O. I 201. ◊ Tranz. (Rar) Nevasta lui Mogrea duruie la mashina de cusut incit trebuie sashi racneasca din rasputeri cuvintele. C. PETRESCU I. II 128.