RẮCNET racnete s. n. 1. Zbieret urlet de animal. In linishtea baltzii intinse tzipatul singuratic al unei paseri deshtepta k un racnet singuratatzile. SADOVEANU O. III 659. Se auzeau racnete k de urs. RETEGANUL P. II 7. Oile so spaimintat Mare racnet k shio dat. BIBICESCU P. P. 252. ◊ Fig. A pornit cu racnete inalte vintul. SADOVEANU P. M. 168. 2. Strigat tzipat puternic scos de om. Multzimea de tzarani fu patrunsa brusc de un fior parca racnetele lui Petre iar fi rascolit toate durerile. REBREANU R. II 96. Nici o mihnire nici un racnet de minie nici o tinguire nau trecut inca prin buzele mele. RUSSO O. 136. ♦ (De obicei la pl.) Vorbe strigate cu glas puternic; p. ext. zgomot larma. Gloata boierilor indirjita venea cutezatoare cu racnete de indemn. SADOVEANU O. VII 131. Pocni racnetul deznadajduit: fugitzi!... vin turcii! GALACTION O. I 160. Varianta: (Mold.) rắcnit (CREANGA A. 112) s. n.