racán (racáni) s. m. 1. Brotac. 2. Recrut. Origine incerta dar sigur expresiva. Dupa Spitzer Dacor. IV 668 de la o radacina *rac de origine onomatopeica k orac in oracai. Aceasta explicatzie se potriveshte pentru primul sens; dar al doilea pare k presupune in sursa expresiva un al doilea sens de „grosolanie obiect necizelat” care apare shi in unele cuvinte inrudite dintre cele ce urmeaza. Der. de la un lat. raccanus din raccāre „a racni” (Pushcariu Dacor. III 6879; REW 7019; Candrea) cf. it. raganello „brotac” sau din rac „cancer” (Scriban) este indoielnica. Cf. it. rácano „shopirla” racola „broasca” cuvinte tot expresive (Prati 808). Der. racanel (var. Bucov. racatetz racatetz Trans. racachici) s. m. (brotac): rachet s. n. (cintecul broashtei); rachitzel s. m. (Maram. brotac); racadui vb. (Mold. a se rasti la cineva) care Tiktin shi Candrea il leaga in mod greshit de ragadui; ragalie (var. ragatzina ragatzina) s. f. (ingramadire de lemne bushteni etc. tufa noduroasa) var. probabil prin contaminare cu radacina (dupa Tiktin din sl. rogŭ „corn”); radina (var. ratina) s. f. (Olt. tufa) cu acelashi schimb din ragace › radashca; ratacana (var. ratacanie) s. f. (Mold. maracinish urit) cu metateza; ratacanos adj. (Mold. neregulat); rancote s. f. pl. (Olt. Trans. ramurish crengi) de la aceeashi radacina expresiva cu infixul nazal; rascote s. f. pl. (ramurish) var. cuvintului anterior; rascoage s. f. (rachitzica Epilobium angustifolium). Cf. rataci.