RAC raci s. m. shi (3) racuri s. n. 1. Crustaceu decapod acoperit cu o carapace de culoare neagraverzuie (care prin fierbere devine roshie) avind perechea anterioara a picioarelor in forma unor cleshti dintzatzi cu ajutorul carora apuca hrana; traieshte in lacuri shi riuri shi e cautat pentru carnea lui gustoasa (Astacus fluviatilis). Mata trebuie sa cunoshti k racilor le place carne cu miros. SADOVEANU I. A. 82. Peshtele sa stricat shi racii lau mincat. ALEXANDRESCU M. 404. ◊ Expr. A da inapoi (sau indarat) k racul = ai merge rau a regresa. Roshu k un rac fiert sau k racul se spune despre o persoana foarte roshie la fatza. Numai cel vad k vine rosh k un rac. SADOVEANU O. I 331. Capitanul foc de minie ieshi din apa roshu k un rac fiert. BART S. M. 101. 2. (In forma articulata) Numele popular al unei constelatzii in dreptul careia ajunge soarele la solstitziul de vara (shi de unde incepe a da inapoi fiind in declin); cancer. ◊ Tropicul racului (sau cancerului) = cerc imaginar pe globul pamintesc la 23°27' nord de ecuator formind limita conventzionala teoretica intre zona tropicala shi cea temperata boreala. Zodia (sau semnul) racului = a patra dintre cele 12 zodii; zodia cancerului. 3. Nume dat diferitelor unelte care prind sau agatza (k picioarele racului): a) ancora mitza (4). Unul din plutashi apuca racul puternic... shi infigindul in pamint incearca sa opreasca pluta. BOGZA C. O. 378; b) unealta folosita pentru trasul burlanelor sau al altor piese dintro gaura de sonda; c) tirbushon. Calugarul voi sa mai destupe una dar i luai racul din mina. HOGASH DR. 272. 4. (Med.) Numele popular al cancerului.