rac m. (vsl. rakŭ rus. sirb. bg. ceh. pol. rus. ung. rak. V. racar). Un crustaceŭ (ástacus fluviátilis) care traĭeshte in riurĭ shi lacurĭ shi care se maninca. (Racu are zece picĭoare dintre care cele doŭa din ainte se deschid k nishte foarfece shi poate stringe cu ele foarte tare. Are shi doŭa antene lungĭ numite pop. mustatzĭ ĭar coadeĭ poporuĭ zice git. In realitate capu raculuĭ e tocmaĭ in partea opusa. Dar poporu pintr’o falsa observatziune crede k racu dacashĭ tiriĭe coada ishĭ tiriĭe gitu shi capu shi de aceĭa zice k merge inapoĭ. De aicĭ shi expresiunea a da inapoĭ k racu a regresa. Racu fert devine stacoshiŭ. De aicĭ shi expresiunea rosh k racu). Al shaselea semn al zodiaculuĭ (Iuniŭ): zodia raculuĭ. Astr. Geogr. Tropicu raculuĭ (saŭ canceruluĭ) tropicu de nord. S. n. pl. urĭ. Destupator sfredel special facut de scos dopurile de pluta din buteliĭ (fr. tirebouchon) saŭ pus in virfu verigiĭ de scos furtuĭala din pushtile care se incarcaŭ pe la gura shi de prins peticile cu care se curatza tzeava pin auntru. Furca cu care se opreshte carutza cind se opreshte pe un suish (sirb. raklje). Ancora (Vechĭ). O boala teribila (numita shi cancer shi schiros) care consista intr’o unflatura interna care degenereaza in ulcer shi care maninca organu unde s’a produs (stomah ficat tzitza sh. a.). V. crab stacoj.