RABDÁRE rabdari s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutatzi shi neplaceri fizice sau morale; putere de a ashtepta in linishte desfashurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(shi) pierde rabdarea sau ashi ieshi din rabdare (ori din rabdari) = ashi pierde calmul stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara a enerva a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumetz) A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare shi tutun se spune cuiva care are de ashteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Ashteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferintze lipsuri. 3. Perseverentza tenacitate staruintza. V. rabda.