Definiția cu ID-ul 951975:
Jargon
păduréț, -eáță, pădureți, -e, adj. – Care crește în pădure; al pădurii; sălbatic: „Mânce-te pădurețu” (Papahagi, 1925: 228), ref. la Omul Pădurii. – Din pădure (< lat. padule) + suf. -eț (DEX, MDA).
păduréț, -eáță, pădureți, -e, adj. – Care crește în pădure; al pădurii; sălbatic: „Mânce-te pădurețu” (Papahagi, 1925: 228), ref. la Omul Pădurii. – Din pădure (< lat. padule) + suf. -eț (DEX, MDA).