PĂDURÁR, pădurari, s. m. Păzitor de pădure; gornic. Pe vremuri, Toma pădurarul mă ținuse pe genunchi. C. PETRESCU, S. 143. Între toți oamenii din împărăția mea, numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. Dar d-ta, moșule, n-o să ne spui ceva? am zis cătră bătrînul pădurar ce ne primise în gazdă. NEGRUZZI, S. I 245.